Cazinoul Monte Carlo este una dintre clădirile emblematice ale Principatului Monaco. Cu o istorie de aproape 160 de ani, cazinoul atrage atât publicul amator de jocuri de noroc, cât și pe cel pasionat de arhitectură, spectacol, dans și operă.
Pe lângă numeroasele săli dedicate jocurilor, clădirea include sala de concerte a Operei din Monte Carlo și este sediul administrativ al Companiei de balet din Monte Carlo.
Ideea înființării unui cazinou în Monaco i-a aparținut prințesei Caroline, soția prințului Florestan I, aflat în fruntea Principatului Monaco între octombrie 1841 și iunie 1856. Intenția principală a fost de a aduce un plus financiar Casei Grimaldi, confruntată cu spectrul falimentului în urma declarării independenței de orașele Menton și Roquebrune, în anul 1848.
În 1854, Carol al III-lea, fiul prințului Florestan, a apelat la afaceristul francez Napoleon Langlois pentru construirea unui cazinou după modelul celui din orașul german Bad Homburg. Noul cazinou din Monaco s-a deschis la 14 decembrie 1856, în Villa Bellevu.
Inițiativa nu s-a dovedit a fi una de succes, în special din cauza lipsei drumurilor care să lege principatul de restul Europei și, mai ales, de Riviera Franceză.
La 13 mai 1858, clădirea unui nou cazinou a început să fie ridicată pe un platou pe coasta Mării Mediterane, după planurile arhitectului parizian Gobineau de la Bretonnerie. Un an mai târziu, cazinoul a început să producă profit, deși nu la nivelul anticipat de prințesa Caroline. Pentru a remedia situația, aceasta a apelat la serviciile antreprenorului francez Francois Blanc, managerul Cazinoului Bad Homburg.
Francois Blanc a acceptat oferta în 1863, an în care a fost înființată o societate comercială cu capitalul de 15 milioane de franci, avându-l pe Francois Blanc acționar majoritar. Deschiderea cazinoului din era Blanc a avut loc în iulie 1865, moment recunoscut în prezent ca fiind data inaugurării Cazinoului Monte Carlo.
În 1878, au demarat lucrări de extindere a clădirii, după planurile arhitecților Jules Dutrou și Charles Garnier. Clădirea cazinoului a fost, din nou, extinsă între anii 1880-1881, când a fost anexată sala numită Trente-et-Quarante.
În 1898, sala Garnier a fost reimaginată de arhitectul Henri Schmit pentru a găzdui spectacole de operă și balet.
În ciuda intervențiilor succesive asupra clădirii ale diverșilor arhitecți, construcția păstrează stilul Beaux-Arts, stil arhitectural de inspirație clasică, popular în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, apărut la Ecole des Beaux-Arts din Paris. Turnurile de deasupra intrării principale sunt dotate cu o serie de statuete ale sculptorului Fabio Stecchi, fiind intitulate “Mediterana”, “Sena”, “Ziua”, “Noaptea”.
Holul Cazinoului Monte Carlo conține un atrium de marmură cu 28 de coloane ionice cu finisaje de bronz și argint. Sălile de joc sunt împodobite cu coloane de marmură, țesături aurite și candelabre cu cristal de Bohemia.
Saloanele private ale cazinoului sunt bogat decorate cu fresce, basoreliefuri, vitralii, picturi și sculpturi.
Accesul în clădire costă 10 euro, însă pariul minim la masa de joc cu crupier este de 5000 de dolari. Este necesară prezentarea actului de identitate la intrare deoarece, din considerente morale și religioase, prințesa Caroline a dorit ca cetățenii Principatului Monaco să nu aibă dreptul de a intra în cazinou, acesta fiind rezervat exclusiv străinilor.
Conform infoazinouri.com, printre jocurile pe care se poate paria în Cazinoul Monte Carlo se numără: ruletă, roșu și negru (sau trente et quarante), aparate de slot, blackjack, craps, precum și punto banco, o formă veche a jocului de baccarat.
În vara anului 1913, bila ruletei a căzut de 26 de ori la rând pe negru, secvență extrem de rară. Jucătorii aflați la masa de joc au înregistrat pierderi de milioane de franci după ce au pariat pe roșu sau zero, considerând, eronat, că, în compensație, ar fi urmat un lung șir de numere roșii.
În 1873, un industriaș englez pe nume Joseph Jagger a reușit să se îmbogățească la Cazinoul Monte Carlo după ce, timp de aproape o lună, și-a notat numerele câștigătoare la mesele de ruletă. Acesta a observat că la una dintre ele, probabil din cauza unui mic defect de fabricație sau a unei centrări inexacte, unele numere ieșeau mai des câștigătoare.
James Bond, fictivul agent secret britanic imaginat de Ian Fleming, este deseori asociat cu Cazinoul Monte Carlo. Primul roman care l-a avut protagonist pe James Bond se numește “Casino Royale” și a fost inspirat de celebrul cazinou din Monaco. Filmele “Never Say Never Again” (1983) și “GoldenEye” (1995) conțin secvențe cu faimoasa clădire din Piața Cazinoului.
Cazinoul Monte Carlo a fost și locul de filmare pentru clipul piesei “On a Night Like This”, lansată în anul 2000 de Kylie Minogue.
Comedia-thriller “Ocean’s Twelve” (2004) conține, de asemenea, secvențe filmate în cazinoul din Principatul Monaco.
Grădinile din spatele cazinoului au fost locul de desfășurare al primei ediții a Olimpiadei Feminine, desfășurată în martie 1921. AGERPRES/(Documentare – Horia Plugaru, editor: Doina Lecea, editor online: Andreea Preda)
Source link
